Mr.tS
Administrator
 Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 539
|
|
Acum mai bine 2000 de ani, scriitori au scris despre acele minunate asezari, constructii si realizari pe care le-au vazut, le-au admirat sau despre care au auzit. In jurul anului 120 I.H., un poet grec, care se numea Sidon Antipater, a scris despre sapte asemenea constructii situate intr-o regiune nu foarte mare ca si intimdere, mai exact in bazinul de rasarit la Marii Mediterene. Scriitorii greci din antichitate, care ajungeau cu greu in zone mai indepartate, cunosteau foarte bine aceasta regiune. Poate ca insusirea despre care aminteam mai sus reprezinta un fel de ghid pentru calatori. Consemnarile privind minunile acestei lumi au ramas pentru posteritate, dar efectiv, din ceea ce numim cele sapte minuni ale lumii antice, doar una singura mai exista in prezent.
1. Piramida Mare din Giseh
2. Gradinile suspendate din Babilon
3. Templul Artemisei din Efes
4. Statuia lui Zeus din Olimpia
5. Mausoleul din Halicarnas
6. Colosul din Rodos
7. Farul din Alexandria
----------------------------------------------------------------------------
1. Piramida Mare din Gise
Aceasta piramida uriasa este cea mai veche dintre cele 7 minuni ale lumii antice, fiind in acelasi timp si singura care poate fi admirata si in prezent. La data construirii, aceasta piramida a fost cea mai inalta constructie din lume, mentinind acest record timp de aproximativ 4000 de ani.
Mormant Regal
Piramida Mare a fost construita pentru a servi drept mormint faraonului Hufu (Khufu), pe care Grecii l-au numit Kheops. Faraonul Hufu a fost unul dintre domnitorii Egiptului Antic. Constructia mormantului a fost terminata in jurul anului 2580 I.H.
Mai tarziu, la Giseh (El Gaza, Al-Jizah) au mai fost construite inca doua piramide, una pentru Hafra ( Khefren ) fiul lui Hufu, iar cealalta pentru Menkaure ( Mykerinos ) nepotul lui Hufu, precum si una mai mica, pentru sotiile domnitorilor. In imaginea de mai sus se poate vedea piramida fiului faraonului Hufu; este cea mai indepartata si cea mai mare. Piramida fiului sau este la mijlocul imaginii si pare sa fie mai mare, dar este doar o iluzie optica, pentru ca acolo terenul este mai ridicat.
Constructia Piramidei
Piramidele se gasesc in cimitirul antic, la Giseh, pe malul Nilului, vis-a-vis de Cairo, capitala Egiptului Modern. Conform unor arheologi, la constructia acestei piramide au muncit, timp de peste 20 de ani, un numar de 100.000 de oameni, fiind nevoie de peste 2 mil. de blocuri de piatra avind fiecare o greutate de 2,5 tone sau chiar si mai mult. Muncitorii au carat aceste blocuri din piatra la locul constructiei cu ajutorul rampelor, parghiilor, rolelor, fixindu-le si inserindu-le apoi fara mortar.
Calcarul Stralucitor, Alb ca Zapada
Cind constructia a fost finalizata semana cu un imens sir de scari. Apoi, aceste scari au fost acoperite cu blocuri uriase din calcar care erau in asa fel cioplite incit sa formeze o suprafata neteda si stralucitoare. Blocurile de calcar au fost fixate atit de strins unele linga altele, incit intre blocuri nu se putea introduce nici macar lama unui cutit. Cind a fost terminata, Piramida Mare a avut o inaltime de 147 m. In prezent ai lipseste varful; astazi se mai pot vedea citeva blocuri de calcar doar pe partea dreapta a varfului piramidei fiului lui Hufu. Fiecare latura a bazei piramidei lui Hufu are o lungime de 230 m, iar suprafata este mai mare decit suprafata a noua terenuri de fotbal.
Inmormantarea Faraonului
Conform credintei egiptenilor anticii, trupul persoanei decedate trebuia ingrijit, dind posibilitate in felul acesta sufletului sa traiasca si dupa moarte. Din trupul celui decedat erau scoase organele interne, apoi cavitatea era umpluta cu diferite saruri, iar in final trupul era invelit in fasii din panza de in. Astfel era transformat trupul unei persoane decedate intr-o mumie care rezista foarte mult timp. Apoi, mumia era inmormantata impreuna cu vesmintele, cu hrana, cu bijuteriile si cu alte obiecte considerate a fi necesare si folositoare pentru lumea cealalta. Trupul mumificat al lui Hufu a fost asezat in interiorul piramidei, in camera mortuara.
-------------------------------------------------------------------------------------------
2. Gradinile suspendate din Babilon
In antichitate, orasul Babilon era renumit datorita gradinilor sale suspendate. Arheologii au descoperit diferite urme care, probabil, au legatura cu aceste gradini, dar nu exista nici un fel de certitudine in acest sens. In prezent, se stie de existenta acestor gradini, pentru ca persoane care au trait in acele timpuri le-au imortalizat frumusetea si splendoarea in scrierile lor.
Nabucodonosor si Amytis
Conform unor autori greci si romani, Gradinile Suspendate au fost create in jurul anului 600 I.H., la ordinul regelui Babilonului, Nabucodonosor al II-lea, posteritatea consemnindu-le drept Gradinile Suspendate ale Semiramidei, Marele oras Babilon era asezat pe malul fluviului Eufrat, la sud de Bagdad, capitala Irakului Modern. Daca este sa dam crezare unei legende, atunci aceste gradini suspendate au fost comandate de rege pentru tanara lui sotie, Amytis, chinuita de dor dupa plaiurile natale, oferindu-i astfel in dar un peisaj care sa-i reaminteasca de tara ei de bastina dintre dealurile Persiei.
Terase Irigate
Probabil ca aceste gradini suspendate au fost concepute in apropierea fluviului, linga zidurile Babilonului. Erau formate din terase, iar diferenta de inaltime dintre ultima terasa si nivelul pamantului putea fi chiar si de 40 m.
Nabucodonosor a ordonat ca pe aceste terase sa fie plantati arbori si flori din toate soiurile posibile. Astfel, la Babilon au fost transportate cu carele cu boi si cu slepurile plante din toate colturile imperiului. Probabil ca in aceste gradini se gaseau smochimi, migdali, nuci, rodii, dar si diferite specii de trandafiri, nuferi si arbori de tamaie.
Cu siguranta ca apa necesara acestor gradini era asigurata din fluviul Eufrat, printr-un sistem de irigare foarte bine pus la punct. Pe terasa situata cel mai sus apa ajungea cu ajutorul unor mori manuale sau era carata cu galeti de catre sclavi. De acolo, de sus, apa curgea in siroaie formand mici cascade sau raulete, mentinind umed solul gradinilor.
---------------------------------------------------------------------------------------------
3. Templul Artemisei din Efes
Ultimul rege care a domnit in Libia (Lydia) - una din regiunile Asiei Mici in perioada antica, astazi parte a Turciei - a fost Cresus. Bogatia de care dispunea era de notorietate, astfel ca in anul 560 I.H., acesta a construit in Efes (Ephesos) un templu luxos. Pe vremea respectiva orasul avea deja o existenta de mii de ani. Conform lefendei, orasul ar fi fost fondata de catre amazoane luptatoare femei.
Cel mai mare templu din marmura
Cresus a hotarit ca va ridica un templu in cinstea zeitei Lunii, care era protectoarea animalelor si a fecioarelor. Aceasta zeita era cunoscuta de catre greci sub numele de Artemis, iar de catre romani, sub numele de Diana. Templul a fost construit din piatra de calcar si din marmura, piatra fiind adusa de pe dealurile din imprejurimi, de catre muncitori.
Partea principala a templului era sustinuta de aproximativ 120 de coloane din marmura, fiecare coloana avind o inaltime de 20 m., blocurile imense de piatra care formau coloanele au fost ridicate cu ajutorul scripetilor, fiind fixate unele de altele prin scoabe de metal. Dupa finalizarea acoperisului, templul a fost impodobit cu superbe decoratii si statui, in mijlocul acestuia fiind ridicata statuia zeitei Artemis.
Acesta a fost unul dintre cele mai mari temple care a apartinut lumii clasice, mult mai mare decit Parthenonul, care a fost ridicat mai tirziu, la Atena. Templul Artemisei a fost construit pe o suprafata care avea lungimea de 131 m., iar latimea de 79 m.
Herostrat si Alexandru cel Mare
Cu 200 de ani mai tirziu, in anul 356 I.H., templul a ars pina la temelii. Incendiul a fost provocat de o persoana cu numele de Herostrat, care in felul acesta a dorit sa devina celebru. Intr-un mod ciudat, templul a fost distrus exact in ziua in care se nastea Alexandru cel Mare (Alexandru Macedon). Cu citiva ani mai tirziu, Alexandru cel Mare a vizitat Efesul si a dat ordin ca templul sa fie reconstruit pe locul initial.
Distrugerea Finala
Templul lui Alexandru cel Mare a rezistat pina in sec. al III-lea D.H. In schimb, apele marii sau retras treptat din portul Efes, care a inceput sa se distruga incetul cu incetul, iar orasul si-a pierdut din importanta. Gotii au devastat templul, apoi inandatiile au continuat distrugerea. In prezent, din acest templu au ramas doar citava blocuri din piatra, care formasera odinioara temelia, o singura coloana fiind repusa la locul unde statuse initial.
------------------------------------------------------------------------------------------
4.Statuia lui Zeus din Olimpia
Cu 3000 de ani in urma, Olimpia (Olympia) era un important centru religios in sud-vest-ul Greciei. Grecul Zeus, regele zeilor, era adorat in antichitate, in cinstea lui organizindu-se in mod sistematic petreceri si intreceri atletice. Primele Jocuri Olimpice - cum au fost numite - probabil ca au avut loc in anul 76 I.H. Timp de peste 11-00 de ani, acestea erau organizate din 4 in 4 ani. Grecii atribuiau o importanta foarte mare jocurilor olimpice cind se desfasurau erau intrerupte toate razboaiele, pentru ca sportivii si spectatorii sa poata participa in voie la ele.
Templul lui Zeus
In sec. al V- lea I.H. locuitorii orasului Olimpia au hotarit sa ridice un templu in cinstea lui Zeus. Intre anii 466 si 456 I.H., a fost ridicata o cladire grandioasa din blocuri uriase de piatra, aceasta fiind inconjurata de niste coloane masive. Cladirea templului a fost terminata dar lipsea statuia lui Zeus. Cetatenii orasului au simtit nevoia unei statui, iar la Atena au gasit un sculptor caruia i-au incredintat realizarea statuii lui Zeus.
Realizarea Statuii
Sculptorul se numea Fidias (Pheidias) si realizase deja la Atena doua statui grandioase care o reprezentau pe zeita Atena (Athena). In Olimpia, Fidias si ajutoarele sale au construit mai intai o schela din lemn, care reprezenta "scheletul" lui Zeus. Apoi, scheletul a fost acoperit cu placute de fildes, vesmintele fiind create din placi de aur. Mesterii au fixat cu atita precizie placutele de fildes si aur, incat atunci cind statuia a fost terminata, parea a fi compacta.
La inaltime deasupra Pamantului
Statuia lui Zeus a fost asezata pe un tron ornat cu lemn de abanos si pietre pretioase, avind o inaltime de 13 m. Capul aproape ca-i ajungea pina la tavan, astfel ca daca Zeus s-ar fi ridicat de pe tron, ar fi ridicat acoperisul. De -a lungul peretilor au fost construite o multime de schele pentru vizitatori, pentru ca urcindu-se pe ele, sa poata vedea chipul zeului. In anul 435 I.H., cind statuia a fost terminata, era considerata ca fiind una dintre marile minuni ale lumii, ramanind ca atare timp de 800 de ani.
Dislocarea statuii
In jurul anului 40 D.H., imparatul roman Caligula a hotarit sa transporte statuia la Roma. A ordonat muncitorilor sa-i transpuna dorinta in practica, dar conform legendei, cind acestia au incercat sa disloce statuia de la locul ei, statuia a inceput sa rida atit de puternic, incit au fugit cu totii incotro au vazut. Apoi, in anul 391 D.H. odata cu expansiunea tot mai accentuata a crestinismului, romanii au interzis jocurile olimpice si au inchis templele grecesti. Cu cativa ani mai tirziu, statuia lui Zeus a fost dusa cu vaporul la Constantinopol. In anul 462 D.H. un incendiu a distrus palatul in care fusese asezata statuia, iar din celebra creatie nu a mai ramas nimic. In sec. al Vi-lea, orasul Olimpia si imprejurimile acestuia au fost victimile unui cutremur. Alunecarile de teren si inundatiile au distrus stadionul, iar ruinele au fost acoperite cu namol. Toate acestea au contribuit inca ca unele parti ale orasului sa poata supravietui timp de peste 1000 de ani. Recent au fost aduse la lumina zilei ruinele acestui oras, vizitatorii putind vedea ceea ce mai ramasese din templu si locul pe care a stat odinioara magnifica statuie a lui Zeus.
-----------------------------------------------------------------------------------------
5.Mausoleul din Halicarnas
Mausol (Mausolos) a fost domnitorul Cariei, iar intre anii 377 - 353 I.H., Caria a fost unul dintre tinuturile Imperiului Persan. Capitala regiunii era la Halicarnas (Halicarnassos), care in prezent este unul dintre locurile paradisiace ale turismului din Turcia, numindu-se Budrum. Mausol, in calitate de guvernator al unei regiuni regale din Imperiul Persan, a mostenit tronul de la tatal sau, dar s-a debarasat repede de suprematia persana si a domnit ca si rege independent.
Mausoleul Initial
Mausol a luat-o de sotie pe sora sa, pe Artemisia. Cum treceau anii asa crestea si puterea domnitorului, astfel ca acesta a hotarit sa construiasca un monement funerar pentru sine si pentru sotia sa. In schimb nu avea in vedere doar un simplu mormant, ci isi dorea un monement grandios si smptuos, care sa aminteasca lumii intregi, inclusiv dupa moartea sa, de bogatia si puterea de care se bucurase in timpul vietii. Mausol a murit inainte de a se finaliza monumentul, astfel ca vaduva sa a preluat conducerea lucrarilor in constructie. Opera a fost terminata in anul 350 I.H. fiind numita Mausoleu, dupa numele regelui, acest cuvint folosindu-se si in prezent pentru monumentele funerare grandioase si luxoase.
Camera Mortuara era pazita de lei
Urnele din aur cu ramasitele pamantesti ele perechii regale au fost asezate la baza cladirii, in camera mortuara. Aceasta camera a fost pazita de un sir de lei din piatra. Peste baza solida, construita din piatra, se ridica o constructie care semana cu templele grecesti, inconjurata de coloane si statui.
Totul a fost distrus de cutremur
Opt sute de ani mai tarziu, mausoleul a fost distrus complet de catre un cutremur. Din pietrele ramase, in anul 1489, membrii Ordinului Cavalerilor Sfintului Ioan au construit o cetate amplasata alaturi. Cateva dintre zidurile cetatii au fost construite din acele blocuri de piatra de culoare verde care formasera odinioara mausoleul. Cavalerii au descoperit si camera mortuara a lui Mausol si a Artemisiei. Intr-o noapte cind aceasta camera a ramas nepazita, jefuitorii de morminte au devastat-o, jefuind aurul si obiectele de pret.
Descoperirea Statuilor
Au mai trecut alti 300 de ani pina ce arheologii au inceput sa faca sapaturi in locul unde fusese mausoleul. Ei au descoperit o parte din fundatia cladirii si acele statui si sculpturi care nu fusesera distruse sau furate. Printre acestea au fost si statui de marimi uriase care, in opinia arheologilor, ai reprezentau pe rege si pe regina. In anul 1857, aceste statui au fost transportate la British Museum din Londra, unde pot fi admirate si in prezent. Recent au fost initiate noi cercetari arheologice, dar in localitatea Budrum n-au mai ramas decit cateva pietre din fostul Mausoleu de odinioara.
------------------------------------------------------------------------------------------
6.Colosul din Rodos
Colosul a fost o statuie uriasa care odinioara se inalta in portul insulei Rodos (Rhodos), in marea Egee, in apropierea tarmurilor Turciei de astazi. In antichitate locuitorii insulei Rodos au dorit sa devina comercianti independenti. S-au straduit sa ramana neutri, sa nu se razboiasca cu alte popoare, cu toate ca au fost de multe ori atacati si cuceriti.
Helios, Zeul Soarelui
La sfarsitul sec. al IV-lea I.H., populatia din Rodos dorea sa sarbatoreasca o victorie. Ei asi aparasera cu succes insula in fata asediului soldatilor greci, asediu care a durat un an. Cind soldatii greci si-au dat seama ca nu mai au nici o sansa pentru a iesii invingatori, si-au lasat in urma pina si o parte din echipamentul militar. Locuitorii Rodosului au hotarit sa vanda acest echipament, iar din banii obtinuti, sa inalte o statuie in cinstea zeului Helios, zeul Soarelui, multumindu-i astfel pentru protectia acordata.
Colosul din Bronz
Nu se stie exact cum a aratat aceasta statuie, ba mai mult, nu se stie nici unde anume a fost exact amplasata. Se stie doar ca a fost din bronz si ca aveau aproximativ o inaltime de 33 m. A fost conceputa de un arhitect care se numea Chares, iar finalizarea statui a durat 12 ani.
Deasupra Protului
Stratul exterior din bronz a fost fixat pe un suport din metal. Montarea statuii, goale pe dinauntru, a fost inceputa de pe sol, iar cum inaintau lucrarile, interiorul era umplut cu pietre, in vederea asigurarii stabilitatii. Colosul a fost finalizat in jurul anului 280 I.H. De-a lungul secolelor oamenii au avut impresia ca statuia colosului se inalta deasupra intrarii in portul Rodos, precum se vede si in imaginea de mai sus. In schimb acest lucru nu putea sa fie asa. Intrarea portului avea o latime de aproximativ 400 m., iar statuia, desi era uriasa, nu putea sa aibe o asemenea dimensiune. Conform unor descrieri, Colosul era amplasat in inima orasului de acolo privea spre mare si spre port.
O Prabusire Colosala
In jurul anului 226 I.H, cu 50 de ani mai tarziu fata de finalizarea statuii, Colosul s-a prabusit. A fost rasturnat de un cutremur si s-a frint la nivelul genunchilor. Locuitorii Rodosului au fost preveniti de un oracol, de o profetie, ca sa nu refaca statuia, astfel ca aceasta ramase in pozitia in care cazuse. Timp de 900 de ani a stat in aceasi pozitie, si foarte multi turisti au vizitat insula doar pentru al putea vedea pe zeul Soarelui prabusit. In anul 654 D.H. un domnitor sirian a ocupat insula Rodos si a ordonat sa fie scoase placile de bronz care inveleau statuia. Se spune ca imensa cantitate de bronz a fost transportata in Siria de catre 900 de camile. Bronzul a fost vandutsi, probabil, ca a fost folosit pentru confectionarea monedelor.
-------------------------------------------------------------------------------------
7.Farul din Alexandria
In sec. al III-lea I.H., in orasul Alexandria a fost construit un far datorita caruia vapoarele puteau ocoli bancurile aflate de-a lungul tarmului si puteau ajunge in siguranta in port. Sistemul de functionare al farului era urmatorul: noaptea, in varful turnului se facea foc, lumina flacarilor fiind accentuata cu ajutorul unor oglinzi, iar in timpul zilei, o dira groasa de fum se ridica din turn spre cer. Acesta a fost primul far din lume si a rezistat timp de 1500 de ani.
Insula si Farul
Farul a fost ridicat in micuta insula Faros (Pharos) din apropierea Alexandriei, in Marea Mediterana. Acest port foarte circulat a fost construit de Alexandru cel Mare, atunci cind a vizitat Egiptul. Farul se mai numea si faros, dupa numele insulei in care fusese amplasat. Se presupune ca lucrarile de constructie pentru finalizarea farului au durat aprox. 20 de ani, farul fiind terminat in jurul anului 280 I.H., in timpul domniei faraonului egiptean Ptolemeu al II-lea (Ptolemaios).
Cele Trei Turnuri
Farul din insula Faros era un turn din marmura, alcatuit, de fapt, din trei turnuri sau etaje, ridicat pe un fundament extrem de solid. In primul turn se gaseau inclusiv incaperi, era o constructie patrulatera, acolo locuiau muncitorii si soldatii. Pe acesta se ridica un turn mai mic, de forma octogonala, in care se insirau pe verticala, in forma de spirala, niste scari cu ajutorul carora se putea ajunge in cel de-al treilea turn.
Razele Semnalizatoare ale Luminii
Cel de-al treilea turn era de forma cilindrica, in el ardea acel foc care calauzea cu exactitate vasele in port. Deasupra ultimului turn era amplasata statuia lui Zeus. Inaltimea farului era de 117 m.
Oglinzi Stralucitoare din Bronz
Pentru mentinerea focului era nevoie de o cantitate imensa de combustibil. Lemnele pentru foc erau transportate cu ajutorul carutelor transportate de cai si de catari care urcau pe o rampa in forma de spirala. In spatele focului erau asezate placi de bronz care reflectau lumina la distante mari. Punctul luminos de semnalizare era vazut de la o distanta de 50 km. de pe vapoarele care erau in largul marii. In sec. al XII-lea D.H. portul din Alexandria a fost complet inundat de namol, astfel ca nu mai era navigabil. Odata cu trecerea anilor nimeni nu se mai ocupa cu intretinerea farului. Din placile de bronz care avusesera cindva rol de oglinzi, probabil ca s-au confectionat monede.
In se. al XIV-lea, farul a fost distrus in timpul unui cutremur. Cu cativa ani mai tarziu, mohamedanii au construit din ruine o fortareata militara. Ulterior, aceasta a fost de mai multe ori reconstruita, stind si astazi pe locul unde fusese primul far din lume.
Sursa:
34.1KB
|
|
